luni, 30 noiembrie 2009

Trecutul imediat sau trecutul indepartat

Nu am mai scris de foarte mult timp, s-au intamplat multe si probabil ca am avut nevoie de o pauza. Mi-am pus gandurile in ordine si am decis sa revin. Acum la sfarsit de noiembrie, inceput de decembrie. Ciudat cum in pragul fiecarui sfarsit se intrezareste un inceput. Doua concepte ce par sa coexiste. Si pentru ca vrem sa fim optimisti si pentru ca poate ne ajuta sa mergem ma departe, nici nu am vrea sa ne gandim ca in pragul unui sfarsit nu mai intrezarim nici un inceput.
In ultimul timp am vazut multe sfarsituri si am intrezarit multe inceputuri. Nu o sa intru in detalii prea profunde pentru ca de unele lucruri nici macar hartia nu e demna sa le vada.
O sa cobor foarte brusc in prozaicul ce ne inconjoara, in realitatea imediata. Si cum luna aceasta avem parte de marea schimbare a anului, avem parte de alegeri, am avut parte de o campanie electorala, sau mai bine zis de o reprezentatie grotesco-hilara. Totul a devenit banal, chiar si circul de prost-gust afisat. Ne-am obisnuit atat de tare cu prostia si incompetenta, cu minciuna si demagogia, incat trecem cu vederea atat de usor totul.
E trist ca am ajuns sa nu ne mai revoltam in legatura cu nimic, sau sa ne revoltam doar de dragul revoltei si nu al unei cauze. Oamenilor nu le mai pasa cine ajunge presedinte, cine este premier, daca este. Toate show-rile afisate in ultimul timp in arena politicianismului, mai degraba decat a politicului, toate astea au dus la o credibilitate tot mai scazuta a institutiilor care ne guverneaza. Oamenii astia s-au jucat luni de zile de-a numirile, la un moment dat nici nu mai stiam cine este premier, la un moment dat nici nu mai aveam premier. Cred ca au facut o mare greseala, stiti bancu ala cu managerii? De ce nu pleaca toti mangerii o data in vacanta? Pentru ca asa si-ar da seama angajatii ca treaba merge si fara ei. Pai la noi marii nostrii manageri au facut greseala fatala. Au cam plecat, nu in vacanta, dar au plecat, au fost dati la o parte-unii cu vorba buna altii cu sutul de rigoare in posterior. Si tara a mers la fel, sau aproape la fel.
Si dupa ce ne-au delectat cu alba neagra avand pe post de pahare niste pretendenti la postul de premier, in mod ironic vin alegerile, perioada aia mareata din orice democratie in care poporul isi spune opinia si, mai mult opinia exprimata are efect.
Campania se arata a fi inca una ca toate celelalte, aceeasi candidati care ne bantuie cu candidaturile lor de ani de zile, mici exceptii pe ici pe colo. Si totusi a aparut un candidat care nu se inscria deloc in tiparul romanesc. Tanar, intreprinzator, intelectual,profund implicat in social. Da vorbesc despre Remus Cernea. Pe care l-am votat si eu, ca multi tineri din generatia mea. De ce, s-ar intreba unii. Pentru ca ma reprezinta cu adevarat, pentru felul liber in care gandeste, pentru ca poate tine un discurs coerent fara sa se balbaie sau sa spuna cine stie ce enormitati, fara sa vorbeasca agramat, pentru ca stie sa conjuge verbul "a fi", pentru ca are idee cine este Schopenhauer sau Kant, pentru ca nu a fost activist de partid(partidul comunist), pentru ca nu a fost informator al securitatii, pentru ca priveste spre viitor. Lista ar putea continua la nesfarsit.
Cu toate astea ma trezesc in turul doi si sincer nu stiu ce sa aleg dintre un trecut imediat si un trecut ceva mai indepartat. Scenariul e acelasi, s-a mai intamplat si in 2004, doar distributia s-a schimbat pe alocuri. Voi ce alegeti? Care trecut?