noutăţi în viaţa mea

Nu o să vă povestesc ce am mai făcut eu în ultimul timp, chiar dacă a trecut destul de mult de când nu am scris. Dar nu despre asta e vorba în postarea aceasta. E vorba despre acel obicei enervant al unora de a ştii mai multe despre viaţa ta decât despre viaţa lor. Şi când există astfel de oameni începi să afli noutăţi din viaţa ta.
Tot felul de zvonuri care ajung la urechile tale şi rămâi uimit de ce afli că ai fi făcut sau ai fi zis.. Ceea ce e absolut uimitor la astfel de personaje, este modul în care se fac credibile, spun anumite aberaţii cu o convingere ce aproape ca te pune şi pe tine pe gânduri, subiectul în cauză.
Astfel de persoane, sunt povestitori înnăscuţi ca cei din reclama aia la bere, doar că îşi folosesc "talentul" în mod total neconstructiv, sunt de fapt acei povestitori care nu ştiu nici o poveste şi nu au destulă imaginaţie să inventeze personaje şi atunci iau oameni reali şi inventează bârfe despre ei. O practică de căcat...Nu m-am mai putut cenzura... dar chestiile astea chiar mă scot din sărite...adică bine că mai aflu şi eu de la alţii ce am mai făcut, că altfel habar n-aş avea...

Joaca de-a fotograful

Personajul alb e pisicul meu. :)

O poveste dulce de vară


Dixie s-a lăsat ai greu convins să pozeze şi a preferat să se retragă în casa lui.





Ăsta e Azorel, pozează impecabil...













Iar florile sunt plantate şi îngrijite de mama, eu doar le-am imortalizat. Asta e rezultatul ieşirii în natură de weekend-ul trecut. Mai precis ieşirea la grădina părinţilor mei.

o reclamă...care îşi face clienţii

de pe toxel.ro, cred că nu mai are nevoie de comentarii.
Pentru ca şi moartea poate fi promovată.
Mie mi-a plăcut ideea.

Alegeri bune sau rele

În fiecare zi sunt pusă în faţa unor alegeri pe care trebuie să le fac. Unele mai banale, altele importante, de genul celor care iţi schimbă viaţa pentru totdeauna sau pentru o perioadă foarte lungă.
Pe cele banale de genul cu ce să ma imbrac azi, ce aromă de îngheţată să îmi iau, ce film să văd, le trec uşor, pentru că nu prea există şanse să greşesc ireparabil. Dar ce se întâmplă cu acele alegeri care îţi schimbă viaţa. Şi despre care nu ştii exact ce îţi vor aduce, care ar putea fi consecinţele, unde te vor duce... Cineva mi-a zis o chestie interesantă acu vreo câteva săptămâni, înainte de a lua o decizie, acordă-ţi trei zile de gândire.
Până la urmă trei zile nu e prea mult, e o perioadă în care poţi întoarce problema pe toate părţile şi mai ales te poţi feri de a acţiona sub impulsul momentului, lucru ce te poate scuti de multe neplăceri şi chiar suferinţe.
Alegerea corectă, alegerea bună, bună pentru cine? în ce măsură pot fi eu sigură că fac o alegere bună...?intuiţie, feeling, presentiment, motive întemeiate.... Nu ştiu... voi ştiţi, cum alegeţi când alegeţi?

Răutăţi gratuite

Ce se întâmplă cu lumea sau mai bine zis cu românii, că avem o plăcere sadică din a face rău aşa doar pentru a vedea ce se întâmplă sau pentru a demonstra că putem.
Acum, nu sunt sigură dacă virusu ăsta a cuprins mai multe ţări/naţionalităţi, dar la noi sălăşluieşte cu siguranţă. Dacă stau să mă gândesc cred ca şi tabloidele de pe la noi ne-au educat în spiritul bârfei, al zvonurilor ieftine şi al scenariilor gen Trădaţi în Dragoste.
Ne place să ştim ce se întâmplă în ograda celuilalt, mai ales dacă e de rău. Ne îmbătăm cu drame mizere, alteori chiar de domeniul sf-ului. Chiar azi mergeam cu tramvaiul şi nu am putut să nu observ câţiva pensionari care sorbeau "informaţiile" din acele "ziare" cu multe poze colorate şi titluri scrise cu litere enorme.
Adică, vorba aceea, ţara arde şi baba se piaptănă, orice problemă economică păleşte în faţa problemelor lui Moni cu Iri, sau a Bombelor sexy pe cale de a face implozie.
Încep să mă gândesc la faptul ca poate bârfa, scandalul ţine de foame. Deci vă imaginaţi ce audienţe o să aibă Dan Senzaţionescu, ce o să stea lumea la coadă să cumpere "ziarele" cu pricina.
Ce să mai, sunt prea mulţi care stau şi ţes adevărate intrigi doar de dragul de a obţine acea satisfacţie meschină că au făcut un rău. Vorba ceea e uşor să-i faci cuiva rău, mai greu e să-i faci bine. Întrebarea este cum ne ferim de astfel de oameni?

Cum v-am promis pozele creaţiilor noastre. De fapt doar câteva din creaţiile noastre.

bijuterii hand-made

Nu am mai scris de ceva timp pe blog. Adevărul e că nu am mai avut nici un răgaz în care să stau să mă gândesc la ale mele. M-am cam lăsat prinsă în vârtejul cotidian în ultimul timp. Munca la ziar începe să-mi ocupe tot mai mult timp, apar tot mai multe provocări, ceea ce e de bine.
Ultima ispravă din categoria hobby noi este aceea că împreună cu prietena mea cea mai bună ne-am apucat de confecţionat bijuterii hand-made, şi a mers treaba foarte bine. Au ieşit nişte minunăţii de cercei şi mărgele. Am şi reuşit să vând două perechi de cercei şi sunt foarte mândră de aceste bijuterii. Chiar nu avem de gând să ne oprim aici, acesta este doar începutul.
Este chiar minunat să vezi cum ies din mâinile tale bijuterii frumoase. Chiar îmi place... Având în vedere că niciodată nu eram mulţumită de oferta de bijuterii de pe piaţă, am decis să fac ceva şi să-mi creez singură bijuteriile. O să pun şi poze cât de curând să vedeţi şi voi ce a ieşit...

Memoria

"A-ţi aminti e ceva uşor pentru memorie, a uita e ceva imposibil pentru inimă"
Da, tocmai am realizat că sunt anumite lucruri pe care nu le poţi uita, pentru că nu sunt tipărite doar în memorie, ci undeva mult mai adânc şi chiar mai dureros. Şi ce poţi face când nu poţi uita şi pe deasupra mai şi doare să-ţi aminteşti...păi nimic.
Înveţi să trăieşti cu chestia asta, o greşeală care te va urmări toată viaţa. Fiecare om are scheleţii lui în dulap. Suntem oameni şi la un moment dat greşim şi asta ne aduce regrete, amintiri, nostalgii...Toate fac parte din noi chiar dacă unele sunt răni purulente care se transformă pe zi ce trece în abcese.
Dar ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici, deci dacă abcesul respectiv nu ne-a omorât încă, înseamnă că mai are de lucru, sau că nu face altceva decât să ne facă mai puternici.

Valentines, sărbătoarea cardiacă

Da, urmeză Valentines Day.... Adică în traducere liberă: Ziua Valentinilor, deci dau de băut ăia pe care îi cheamă Valentin/Valentina...sau? Aaaa, acuma mă trageţi de mânecă şi o să-mi ziceţi că e ziua îndrăgostiţilor.
Adică ziua aia în care toate obiectele posibile iau forma unui organ vital...de inima vorbesc evident. Stau acuma şi mă gândesc cine o fi avut geniala idee să dea forma cardiacă lucrurilor asociate cu dragostea? Adică ori am rămas eu fără romantism în vene ori, la mine dragostea nu se asociază cu organe, nici măcar vitale.
Toată "sărbătoarea" asta seamănă cu Ziua Internaţională a Cardiologiei. Da ce s-ar fi întâmplat dacă am fi asociat dragostea cu rinichiul sau cu ficatul, sau si mai bine cu creierul. Am fi avut baloane, perinute, bomboane in forma de rinichi sau de creier... parcă ar fi fost şi mai interesant.
Voi ce ziceţi? Dacă ar fi să reinventaţi un simbol pentru dragoste ce aţi alege? Nu vă limitaţi doar la organe, puteţi alege orice formă, obiect, ce vă trece prin cap. Aştept idei cât mai originale!

sfaturi, barfe, batai de cap

Sunt anumite lucruri care par să-mi depaşească capacitatea mea de înţelegere. Deşi pot să mă laud singură spunând că sunt o persoană extrem de înţelegătoare, asta până îmi calci teritoriul şi îmi ignori principiile şi dorinţele. În momentul în care ai făcut asta, cel mai probabil n-o să explodez în secunda următoare....dar devin o bombă cu ceas.
Probabil că la mine spiritul de libertate s-a dezvoltat în exces, aşa au fost circumstanţele, mereu am făcut exact ce am vrut, părinţii nu mi-au impus niciodată părerile lor, şi dacă ar fi încercat nu ar fi avut nici o şansă de izbândă.
Adică, eu merg pe ideea că poţi stii ce e bine numai şi numai pentru tine - şi uneori mai greşeşti şi aici- pentru ceilalţi...e mai bine să nu te bagi. Nu de altceva, dar există şanse foarte mari să greşeşti. Şi dacă se întâmplă să greşeşti... e grav. Adică greşelile pe care le faci faţă de propria persoană sunt una, până la urmă te poţi ierta. Când vine vorba de o altă persoană nu poţi fi sigur că te va ierta.
Şi dacă stau să mă gândesc, dacă fiecare şi-ar vedea de treaba lui, nu s-ar mai amesteca în grădina altuia, nu ar mai exista bârfe, discuţii, poveştirile de noapte de la acasă tv, can-can-urile etc. A...da aşa ceva e utopie, vă daţi seama în ce lume perfectă am trăi, ce bine ar merge totul, cât timp economisit şi folosit în scopuri mai nobile, câtă energie, totul ar fi mult prea minunat, simplu.

M-am lăsat dusă de val şi am început să creez lumi utopice. Revenind cu picioarele pe pământ, în viaţă, foarte mulţi ştiu să dea sfaturi, sunt chiar sfătuitori profesionişti care cu asta se ocupă, ai o problemă, nu ştii cum să scapi de o durere de cap, ţi s-a înfundat chiuveta, nu ştii cu ce să te îmbraci diseară...orice, absolut orice ei îţi rezolvă. Cred că toţi am întâlnit la un moment dat astfel de persoane...Fiecare aveţi prin apropiere sau prin depărtare un astfel de cunoscător a tot şi a toate, nu? Eu sincer încerc să mă feresc de astfel de oameni pentru că mă scot din sărite!