Schimbare...schimbare unde esti tu oare?

               Da...iarasi sunt in faza aia in care am nevoie de o schimbare, bine cei mai multi imi spun ca foarte des sunt in faza in care am nevoie de asta... Ce as putea spune, doar ca asa sunt eu, nu am ce face.
                De data asta vreau o schimbare mai mare, adica nu ma multumesc sa ma tund sau sa-mi vopsesc parul intr-o culoare tipatoare(bine poate o sa fac si asta) ma gandesc sa schimb peisajul, tara, locul de munca. Nu stiu exact cum o sa se intample dar asta vreau si de cateva saptamani tot bantui pe site-urile de locuri de munca si binenteles pe http://ec.europa.eu/eures/home.jsp?lang=ro, un site foarte bun de altfel pentru cei care vor sa se fereasca de asa-zisele "firme de recrutare" si de comisionele exorbitante, ca sa nu mai vorbim de tepele aferente.  Pe site-ul asta aveti posbilitatea sa aplicati direct la angajator, va intocmiti frumos un cv european si aici va ajuta http://europass.cedefop.europa.eu/ro/documents/curriculum-vitae, un site care va ghideaza pas cu pas in intocmirea unui cv in format european.
                    Bine, revenind la obsesia sau mai bine zis nevoia mea de schimbare, am luat hotararea asta, sigur unii vor spune ca e bine altii vor spune ca nu e bine, ca mai bine raman in tara mea, ca de ce sa ma duc sa lucrez pentru straini..( bla bla bla) eu spun ca de experienta asta am nevoie acum si nu ma astept la nimic extraordinar sau minunat, vreau pur si simplu experienta asta indiferant de cat de aiurea, greu sau stresant va fi.
                     Pentru ca vreau sa-mi schimb locul de munca, nu pentru ca e prea stresant (desi e), sau pentru ca e monoton sau prost platit(chiar daca bifeaza toate criteriile), vreau sa-l schimb pentru ca sunt nemultumita, o nemultumire ce vine din interior si sincer nu-mi face bine.
                       Va intreb pe voi acum, cand va hotarati sa va schimbati locul de munca, cam din ce motive o faceti si cum procedati?
                 

Recrutare de mare angajament ep.2

                       Da...( nici eu nu credeam ca va exista un episod doi) revin cu episodul doi, al acestei experiente, sincera sa fiu chiar credeam ca dupa discutia avuta, tipul s-a linistit si a inteles ca nu ma intereseaza "super oferta lui". Ei bine m-am inselat, pentru ca ieri am primit din nou e-mail cu noua lui oferta care este tot cea veche, fara sa mentioneze in continuare numele companiei.
                        O sa si pun mai jos e-mailul, imi place ca incepe cu Dear Oana Maria Taut :))))):

Recuitment Agency

Dear Oana Maria Taut,



I am looking for 5 Full time Data Entry Staff. If you are interested in a job interview, please email me your CV, a recent foto & Skype ID.

Full time job - 8 hours a day - Monday to Friday.

 

Job Details 

• Fixed salary 870 RON to 1300 RON
• Stable job 
• 1 year project
• Training sessions 
• Working from home
• 09:00 - 18:00

Roles & Responsibilities

• Data entry, verify data and transfer data into database
• Research and copy and paste information
• Develop and maintain accurate data and quality control 
• Conduct internet research and marketing

Requirements

• Analytical skills
• Ability to learn and develop
• Attention to details
• English writing
• Sense of organization & discipline
• Positive attitude

                                       Trebuie sa recunosc ca fata de mailul anterior, a mai evoluat putin, adica cel putin e mai bine structurat, prezinta mai multe detalii, dar "uita" din nou un amanunt: numele companiei, si daca e vorba de o agentia de recrutare, oare nu are si aceea un nume???!!?? Intr-o lume normala, probabil ca da, in lumea acestuia, cel mai sigur nu.

                                Ce-i drept tipul este perseverent si desi in mailurile anterioare imi spunea ca a mai avut interviuri si cu altii si ca pareau mult mai simplu de lucrat cu ei, revine cu un mail in care imi spune ca are cinci pozitii libere. Perseverenta si multa inconsecventa, incep sa cred ca sunt mult prea complicata pentru oferta asta, in sensu ca analizez foarte mult, ceea ce este bine pentru mine, mai rau este pentru micii ecscroci ai internetului, care profita de cele mai multe ori de neatentia sau putina experienta a celor care cauta un loc de munca.

                                 Nu va promit, dar poate va exista si un episod 3, asta depinde de perseverenta d-lui Milles.

Recrutare de mare angajament

             Da....astazi o sa va povestesc ultima si cea mai tare experienta HR-istica, de recrutare. Bine nici nu cred ca e bine sa o includ in categoria recrutare, nu de alta dar nu vreau sa jignesc pe cei din HR, cei care chiar stiu ce fac.
            Deci, sa purcedem: Acum doua zile primesc un e-mail de pe o adresa oarecare de gmail, in care mi se comunica ca am fost selectata pentru un interviu pentru postul de Secretara\Asistent cercetare. Eu trebuia sa raspund si sa comunic pretentiile salariale si daca sunt sau nu interesata.
              Ok, le raspund, dar pun intrebarea fatala: Despre ce companie este vorba de fapt??? Imi raspunde, fara sa raspunda la intrebare si ma invita sa-l contactez pe skype pentru un interviu in ziua urmatoare. Ok, cadem de acord, eu sperand ca in interviul respectiv o sa ma lumineze despre ce vorbim mai exact. Adica in afara de faptul ca se lucra de acasa si ca trebuia sa cunosc limba engleza, nu stiam nimic.
                Binenteles ca am cautat adresa respectiva pe google, dar fara urma de reusita. Ok, vine ziua urmatoare, cum ma intorc de la locul de munca pe care inca il frecventez, dau sa ma conectez pe Skype, nu de alta da chiar eram curioasa sa aflu ce "companie" mai e si asta. In acelasi timp imi deschid si emailul. Domnul, persoana in discutie imi trimesese un mail la ora 10 dimineata in care imi spunea ca incepand cu ora respectiva il pot contacta. Ii raspund, explicandu-i ca abia acum am ajuns acasa, deoarece eu inca mai lucrez in alta parte. Si daca este in regula acum, sau nu. De aici el imi spune ca sunt prea complicata si incepe sa ma  intrebe daca as renunta la job-ul actual pentru un altul...Bine, intrebarea era irelevanta, dar sa spunem ca am trecut-o cu vederea si i-am raspuns foarte diplomat ca as renunta, daca stiu pentru ce renunt. Si din nou ii plasez intrebarea " Despre ce companie vorbim?" Fara raspuns desigur, dar imi mentioneza ca a intervievat si alti candidati si ca pareau mai usor de lucrat cu ei...Mda....Auzi eu sunt complicata :)) Pentru ca pun intrebari, pentru ca l-am intrebat de contract de munca, despre companie, intrebari firesti, pe care ai dreptul sa le pui, chiar si la un interviu in Romania. 
                      Bine, se pare ca tipul era din alta tara, sau cel putin asa pretindea, dar naravu...era exact cel caracteristic de patron parvenit, ca sa citez din elucubratiile individului: "If you are ready to work hard and jump when i ask jump and be well paid then let me know otherwise dont waste my time.

I am the boss. I am not hiring one." Da deja imi dadea de inteles ca am intrecut masura cu el si ca el e seful, chiar daca nu era, inca.

                    Bine dupa toata povestea asta, care, trebuie sa recunosc m-a amuzat teribil, pot spune ca in HR, in fiecare zi inveti cate ceva, uneori inveti cum se face la cel mai inalt nivel, frumos, alteori cum nu ar trebui sa se faca niciodata, dar se face mai mereu. HR, resursele umane, este un domeniu, foarte vast, si inca necunoscut pentru multi patroni, sefi, sefuti, managerei si alte denumiri sinonime, pentru ala de da cu pumnul in masa.

                   La final, si pe post de concluzie, va ofer o mica parte din conversatia avuta cu individul respectiv(Este in ordine inversa, asa ca cititi de jos in sus) :

Wow

On Apr 23, 2013 10:30 PM, "TAUT OANA" <tomznot@yahoo.com> wrote:

Yes, when you want to know details about the company you are applying it is called being bossy, ok..learned another important lesson. 

And under these conditions: having no clue what exactly is the job description (work hard and jump when i ask jump and be well paid - not exactly covers it)  I am not interested. Incredibly that you answerd my e-mails (saying nothing) without answering the most simple question: What is the company's name???? If you would have given me this answer, no time had been wasted.

I have no intention to waste anybody's time, especially mine. And it is not about impressing, it seems that some  don't like employees that know what they want.

So I'll say it again I am not interested in this offer anymore. 

---

From: Tony Milles <tony.milles.vlc@gmail.com>
To: TAUT OANA <tomznot@yahoo.com>
Sent: Tuesday, April 23, 2013 8:58 PM
Subject: Re: Secretary / Research Assistant 22 April 2013

Listen i have a lot of experience too. Over 15 years hiring people. I do not need to impress you. You need to impress me.

Now i prefer to hire people that want a job. Under my conditions. If you dont like that i dont answer your questiona then this is not the job for you.

If you are ready to work hard and jump when i ask jump and be well paid then let me know otherwise dont waste my time.

I am the boss. I am not hiring one.

On 23 Apr 2013 19:45, "TAUT OANA" <tomznot@yahoo.com> wrote:

It is not that I am complicated, mabe it is because I have some work experience, and talking with somebody on e-mail about a job offer, at a company that I don't even know how it is called, makes me ask a lot of questions, and I become skeptical when the answers are avoided.

I always like to be well informed, and always visit at least the websites of the companies that offer jobs that may interest me. An e-mail from a gmail adress lacks credibility. Mabe I am wrong, but I have seen a lot.

Have a nice evening.

Jurnalul pesimist al unui optimist

             In general sunt o persoana destul de optimista, dar ca orice om, am momente in care pesimismul ma invaluie. Cel putin astazi sau mai bine zis, acum, am un astfel de moment. Nu stiu daca poate fi numit pesimism sau doar introspectie.

              Momentul acela in care te iei pe tine in maini si te analizezi ca pe un obiect oarecare. Te intorci pe toate partile, analizezi toate aspectele. Si ajungi la concluzia ca se poate mai bine, mai mult. Sigur suna a cliseu (in ziua de azi cred ca a si trecut de mult granita cliseului). Traim intr-o lume atat de mica (si aici in mod evident nu ma refer la dimensiunile ei, mai degraba la aspiratiile), in care totusi ni se cere mereu mai mult, mai mult, cantitatile astea in care eu sincer simt ca ma afund - e ca un nisip miscator, cu cat te zbati mai mult, cu atat de duci in jos.

                Sincer in mometul de fata Romania e o mare groapa cu nisipuri miscatoare, poate am sa dezamagesc optimistii care inca mai vad ceva in aceasta tara, pe de alta parte ceilalti imi vor da dreptate. Niciodata nu poti multumi pe toata lumea, uneori esti in situatia in care nu multumesti pe nimeni, dar pana la urma cel mai important este sa te multumesti pe tine. Si cel mai greu este cand nu mai reusesti sa te multumesti pe tine insuti si se isca razboiul cu sinele.

                Razboiul cu sinele, un razboi rece, lung, apasator. Unii dintre noi suntem fiinte conflictuale, fara astampar, cautam mereu, ne place sa intram in adancurile meschine, mizere, decrepite ale existentei noastre. Si cu cat exploram mai mult, cu atat setea devine si mai mare, ajungem sa ne descompunem fiecare aspect in particule microscopice, ca mai apoi sa ne recompunem la loc si sa o luam de la capat.

                 De ce o luam de la capat?-nimeni nu stie inca, cel putin eu nu l-am intalnit sau nu l-am citit pe cel care ar detine raspunsul la aceasta intrebare. Si daca exista raspunsul, sper ca nu va fi descoperit prea curand, pentru ac atunci poate vom inceta sa o mai luam de la capat cu entuziastmul naiv, copilaresc cu care o facem indiferent de varsta.

                     

De astazi revin pe primul si vechiul meu blog...oanataut.mug.ro nu mai exista, din pacate am pierdut o parte din postari, dar o iau de la capat cu forte proaspete.... O sa incerc sa postez cat se poate de des.