Recrutare de mare angajament

             Da....astazi o sa va povestesc ultima si cea mai tare experienta HR-istica, de recrutare. Bine nici nu cred ca e bine sa o includ in categoria recrutare, nu de alta dar nu vreau sa jignesc pe cei din HR, cei care chiar stiu ce fac.
            Deci, sa purcedem: Acum doua zile primesc un e-mail de pe o adresa oarecare de gmail, in care mi se comunica ca am fost selectata pentru un interviu pentru postul de Secretara\Asistent cercetare. Eu trebuia sa raspund si sa comunic pretentiile salariale si daca sunt sau nu interesata.
              Ok, le raspund, dar pun intrebarea fatala: Despre ce companie este vorba de fapt??? Imi raspunde, fara sa raspunda la intrebare si ma invita sa-l contactez pe skype pentru un interviu in ziua urmatoare. Ok, cadem de acord, eu sperand ca in interviul respectiv o sa ma lumineze despre ce vorbim mai exact. Adica in afara de faptul ca se lucra de acasa si ca trebuia sa cunosc limba engleza, nu stiam nimic.
                Binenteles ca am cautat adresa respectiva pe google, dar fara urma de reusita. Ok, vine ziua urmatoare, cum ma intorc de la locul de munca pe care inca il frecventez, dau sa ma conectez pe Skype, nu de alta da chiar eram curioasa sa aflu ce "companie" mai e si asta. In acelasi timp imi deschid si emailul. Domnul, persoana in discutie imi trimesese un mail la ora 10 dimineata in care imi spunea ca incepand cu ora respectiva il pot contacta. Ii raspund, explicandu-i ca abia acum am ajuns acasa, deoarece eu inca mai lucrez in alta parte. Si daca este in regula acum, sau nu. De aici el imi spune ca sunt prea complicata si incepe sa ma  intrebe daca as renunta la job-ul actual pentru un altul...Bine, intrebarea era irelevanta, dar sa spunem ca am trecut-o cu vederea si i-am raspuns foarte diplomat ca as renunta, daca stiu pentru ce renunt. Si din nou ii plasez intrebarea " Despre ce companie vorbim?" Fara raspuns desigur, dar imi mentioneza ca a intervievat si alti candidati si ca pareau mai usor de lucrat cu ei...Mda....Auzi eu sunt complicata :)) Pentru ca pun intrebari, pentru ca l-am intrebat de contract de munca, despre companie, intrebari firesti, pe care ai dreptul sa le pui, chiar si la un interviu in Romania. 
                      Bine, se pare ca tipul era din alta tara, sau cel putin asa pretindea, dar naravu...era exact cel caracteristic de patron parvenit, ca sa citez din elucubratiile individului: "If you are ready to work hard and jump when i ask jump and be well paid then let me know otherwise dont waste my time.

I am the boss. I am not hiring one." Da deja imi dadea de inteles ca am intrecut masura cu el si ca el e seful, chiar daca nu era, inca.

                    Bine dupa toata povestea asta, care, trebuie sa recunosc m-a amuzat teribil, pot spune ca in HR, in fiecare zi inveti cate ceva, uneori inveti cum se face la cel mai inalt nivel, frumos, alteori cum nu ar trebui sa se faca niciodata, dar se face mai mereu. HR, resursele umane, este un domeniu, foarte vast, si inca necunoscut pentru multi patroni, sefi, sefuti, managerei si alte denumiri sinonime, pentru ala de da cu pumnul in masa.

                   La final, si pe post de concluzie, va ofer o mica parte din conversatia avuta cu individul respectiv(Este in ordine inversa, asa ca cititi de jos in sus) :

Wow

On Apr 23, 2013 10:30 PM, "TAUT OANA" <tomznot@yahoo.com> wrote:

Yes, when you want to know details about the company you are applying it is called being bossy, ok..learned another important lesson. 

And under these conditions: having no clue what exactly is the job description (work hard and jump when i ask jump and be well paid - not exactly covers it)  I am not interested. Incredibly that you answerd my e-mails (saying nothing) without answering the most simple question: What is the company's name???? If you would have given me this answer, no time had been wasted.

I have no intention to waste anybody's time, especially mine. And it is not about impressing, it seems that some  don't like employees that know what they want.

So I'll say it again I am not interested in this offer anymore. 

---

From: Tony Milles <tony.milles.vlc@gmail.com>
To: TAUT OANA <tomznot@yahoo.com>
Sent: Tuesday, April 23, 2013 8:58 PM
Subject: Re: Secretary / Research Assistant 22 April 2013

Listen i have a lot of experience too. Over 15 years hiring people. I do not need to impress you. You need to impress me.

Now i prefer to hire people that want a job. Under my conditions. If you dont like that i dont answer your questiona then this is not the job for you.

If you are ready to work hard and jump when i ask jump and be well paid then let me know otherwise dont waste my time.

I am the boss. I am not hiring one.

On 23 Apr 2013 19:45, "TAUT OANA" <tomznot@yahoo.com> wrote:

It is not that I am complicated, mabe it is because I have some work experience, and talking with somebody on e-mail about a job offer, at a company that I don't even know how it is called, makes me ask a lot of questions, and I become skeptical when the answers are avoided.

I always like to be well informed, and always visit at least the websites of the companies that offer jobs that may interest me. An e-mail from a gmail adress lacks credibility. Mabe I am wrong, but I have seen a lot.

Have a nice evening.

Jurnalul pesimist al unui optimist

             In general sunt o persoana destul de optimista, dar ca orice om, am momente in care pesimismul ma invaluie. Cel putin astazi sau mai bine zis, acum, am un astfel de moment. Nu stiu daca poate fi numit pesimism sau doar introspectie.

              Momentul acela in care te iei pe tine in maini si te analizezi ca pe un obiect oarecare. Te intorci pe toate partile, analizezi toate aspectele. Si ajungi la concluzia ca se poate mai bine, mai mult. Sigur suna a cliseu (in ziua de azi cred ca a si trecut de mult granita cliseului). Traim intr-o lume atat de mica (si aici in mod evident nu ma refer la dimensiunile ei, mai degraba la aspiratiile), in care totusi ni se cere mereu mai mult, mai mult, cantitatile astea in care eu sincer simt ca ma afund - e ca un nisip miscator, cu cat te zbati mai mult, cu atat de duci in jos.

                Sincer in mometul de fata Romania e o mare groapa cu nisipuri miscatoare, poate am sa dezamagesc optimistii care inca mai vad ceva in aceasta tara, pe de alta parte ceilalti imi vor da dreptate. Niciodata nu poti multumi pe toata lumea, uneori esti in situatia in care nu multumesti pe nimeni, dar pana la urma cel mai important este sa te multumesti pe tine. Si cel mai greu este cand nu mai reusesti sa te multumesti pe tine insuti si se isca razboiul cu sinele.

                Razboiul cu sinele, un razboi rece, lung, apasator. Unii dintre noi suntem fiinte conflictuale, fara astampar, cautam mereu, ne place sa intram in adancurile meschine, mizere, decrepite ale existentei noastre. Si cu cat exploram mai mult, cu atat setea devine si mai mare, ajungem sa ne descompunem fiecare aspect in particule microscopice, ca mai apoi sa ne recompunem la loc si sa o luam de la capat.

                 De ce o luam de la capat?-nimeni nu stie inca, cel putin eu nu l-am intalnit sau nu l-am citit pe cel care ar detine raspunsul la aceasta intrebare. Si daca exista raspunsul, sper ca nu va fi descoperit prea curand, pentru ac atunci poate vom inceta sa o mai luam de la capat cu entuziastmul naiv, copilaresc cu care o facem indiferent de varsta.

                     

De astazi revin pe primul si vechiul meu blog...oanataut.mug.ro nu mai exista, din pacate am pierdut o parte din postari, dar o iau de la capat cu forte proaspete.... O sa incerc sa postez cat se poate de des.