Cand nu mai ai nimic de pierdut? Asta ar fi o intrebare. Cand ajungi la acel capat? Si de ce?
Greu de raspuns. As zice ca nu mai ai nimic de pierdut atunci cand ai perdut singurul lucru care conta, singurul lucru care iti lumina fata doar gandindu-te la el. Acel lucru care te facea sa te trezesti dimineata mai devreme, sa te grabesti spre destinatie, sa alergi ca sa nu pierzi trenul, sa-ti faci calcule incercand sa mai storci o zi libera de la scoala sau de la servici.
Acel lucru care te facea sa renunti la orice daca era cazul, si nici macar nu aveai acel sentiment de goliciune pe care il ai in urma unei renuntari, de ce? Pentru ca de fapt nu era vorba de a renunta era vorba de alegere. Si stiai prea bine care e alegerea ta.
Si daca totul era atat de clar. Si mergeai intr-o directie neschimbata, totusi stai sa te gandesti ce s-a intamplat, in ce moment ai intrat pe contrasens, in ce moment ai calcat pe marginea cladirii si ai alunecat. Doctorii vor da din umeri, vor spune ca e un caz ciudat, cei din jur vor aduce explicatii absurde, dar macar vor incerca. Dar tu? tu ce explicatii gasesti? Ce stii tu de fapt? De fapt habar nu ai, ca si cum n-ai fi fost acolo, oricum explicatia e undeva in adancul tau, problema e nu ca nu o poti gasi, ci ca pana la urma e mai bine sa n-o stii. Pana la urma cu ce ajuta o explicatie... cu nimic. Mai bine o lasi asa...sau? Cum e mai bine pana la urma? Sa-ti analizezi toate greselile, sa stii exact ce s-a intamplat, mintindu-te ca nu o sa mai repeti aceeasi greseala... Hm... oare n-o s-o mai repeti? Sau de fapt nici macar n-o sa mai ai sansa s-o repeti...pentru ca nu mai ai nimic de pierdut...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu