leapsa cu carti

Am luat o leapşa cu cărti de la adizzy(ea a luat-o de la mihaela), pentru că mi s-au părut interesante intrebările:

1. Dacă vi s-ar propune să va scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinţa sarcina aceasta?

Cu siguranţă mi-aş incredinţa biografia lui Garcia Marquez, e scriitorul meu preferat, si cred că e unul dintre singurii scriitori care poate transforma chiar şi cea mai banală poveste într-o poveste captivantă. Bine nu spun ca viaţa mea ar fi banală, eu sunt de părere că nu există poveste de viaţă care să poată fi considerată banală sau neinteresantă, but that's just me.

2. Care sunt motivele pentru care i-ati incredinta lui sarcina aceasta?

Pentru modul în care a scris autobiografia: O viaţă.

3. Este sfarsitul lumii. Ce carte ati pune in capsula cosmica pentru a pastra o « urma» a umanitatii?

Aici îmi este cam greu sa mă hotărăsc, aş putea pune Război şi pace de Lev Tolstoi, sau chiarPe frontul de vest nimic nou de Erich Maria Remarque, de ce cărţi despre război? pentru ca cei ce vor urma să nu repete greşelile umanităţii.

4. Cum arata pentru dvs. pauza ideala pentru a citi o carte?

Nu trebuie să fie o pauză ideală, trebuie să fie doar o pauză, cartea pe care o citsc o va face pauza perfectă.

5. Dacă ati avea puterea de a « sterge » un personaj de roman care ar fi acesta?

Nu aş putea şterge vreun personaj, fiecare are locul lui, exact ca şi în viaţă.

6. Care sunt motivele pentru care ati scoate acest personaj?

Cum ziceam, nu există motiv pentru care să vrei să ştergi un personaj.

7. Cati kilometri ati merge pentru a gasi o carte ?

Dacă ar fi o carte pe care să mi-o doresc atât de mult, aş merge până la capătul lumii, chiar.

8. Daca ar fi posibil sa va intoarceti in trecut, ce scriitor ati vrea sa intalniti ?

Hm...probabil cu Dostoievski sau cu Asimov saur cu Mircea Eliade.

9. Care ar fi primele cuvinte care i le-ati adresa (In afara de « Buna ziua ») ?

Cred că aş fi emoţionată, deşi nu sunt emotivă, o astfel de întâlnire mi-ar da ceva fiori, aş vrea să aflu mai multe despre ei, despre cum au scris asemenea cărţi impresionante, c te ţin cu sufletul la gură.

10. Descrieti biblioteca visurilor voastre.

Întotdeauna mi-am imaginat-o ca fiind cu pereţii căptuşiţi de rafturi cu cărţi, o bibliotecă cu mai multe nivele, cu milioane de volume şi o fereastră din aceea semirotundă cu pervaz lat pe care te poţi aşeza să citeşti.

Haine noi pentru blogul meu

Astăzi m-am hotărât că vreau altă faţă pentru blogul meu. Aşa că am adus primăvara aici pe blog un pic mai repede. Cred că acest fapt se datorează şi dezamăgirii pe care am suferit-o azi dimineaţă când am văzut că ninge...iară.

Nu am nimic cu iarna, da vreau primăvară, vară, caldură, fără haine groase, fără ger. Iarna îmi dă o stare de somnolenţă continuă, nu e anotimpu meu pur si simplu. O iarnă prelungită o tortură, de multe ori mă gândeam că ar trebui să mă mut într-o ţară unde nu există iarnă.

Fiecare are un anotimp preferat, mie cel mai mult îmi place vara, când sunt 30 de grade..soare, aaa...deja visez. Nu ştiu cum sunteţi voi dar eu la peste 30 de grade sunt în elementul meu. Vouă cum vă place? Cald sau frig?

Cum să scoţi la imprimantă 52 de miliarde de euro şi scapi basma curată?

Asta da întrebare, răspunsul vi-l dau imediat, cred ca interesează pe toata lumea reţeta, mai ales în timpurile astea crizate. Răspunsul este la Irlanda, în vremuri de mari încercări economice s-au gândit ei că soluţiile simple sunt şi cele mai bune, aşa că au hotărât să mai imprime vreo 52 de miliarde de euro, aşa ca să mai scoată lumea şi mai ales băncile din criză. Problema e următoarea: pentru ca un stat să pună în circulaţie noi bancnote, trebuie să aibă un "spate" cum s-ar zice, o motivaţie, banii, sunt hârtii, dar pentru a deveni valoare trebuie să fie susţinuţi, fie de valori, de obligaţiuni din vizteria statului, fie să intre în circulţie pentru a înlocui bancnotele vechi...în traducere nu poţi scoate bani la imprimantă de fiecare dată când băncile sau populaţia se plâng că nu mai au.

Şi totuşi Banca Centrală a Irlandei a avut "cohones" şi a făcut asta, inainte de a aştepta unda verde a Băncii Centrale Europene, i-au scos la imprimantă şi gata, acum sunt gata să ajute orice ţară care ar avea nevoie de un împrumut. Şi ce credeţi ca a făcut Banca Europeană, mai nimic, se pare că se pregăteşte să-şi dea acordu.

Ce mai incoace şi încolo, Irlanda a cam luat peste picior, toate statele astea care s-au chinuit aproape un an cu măsuri de stopare a crizei, cu tot cu tăierile salariale, cu mărirea taxelor şi impozitelor. Numa noi nu ne-am putut gândi să mai scoatem nişte bani la imprimantă, cre' că ieşeam mai ieftin... şi nici nu nu mai imprumutam atâta de la FMI.

Exemplu de ţară cu atitudine, a pus picioru în prag şi a hotărât că nu mai împrumută de la nici o Banca Centrală Europeană, de genu: nu ne trebuie banii voştrii că ne facem noi alţii noi nouţi şi ieşim din criză.

Bine, acuma legal vorbind ce a făcut Irlanda e o mârşavie, sunt bani contrafăcuţi, interesant de urmărit cum va reacţiona Parlamentul European, statele europene, la toată chestia asta...sau va fi încă o escrocherie trecută sub tăcere, oricum media românească încă nu a răsuflat prea mult despre asta, tind să cred că va fi băgată sub preş şi uitată..om trăi şi om vedea.

sursa:http://www.talkfinance.net

Jos textila 2011

sursa foto:http://improveverywhere.com/2010/01/18/no-pants-subway-ride-2010/

Cam asta ar fi taducerea liberă (interpretabilă, personală, etc) a întâmplării de la New York şi din alte 50 de oraşe din lume. Cum s-a întamplat marea ''depantalonizare''? Păi s-au strâns oamenii în cele 6 puncte de întâlnire stabilite de organizatori, după care au luat cu asalt metroul şi au scăpat de pantaloni sau fuste...
Stau şi mă gândesc cum ar fi arătat un astfel de evniment în metroul din Bucureşti...Mai bine nu :)) Sigur ajungea subiect de Ştiri de ora ceaiului şi se găseau vreo câţiva ''puritani''(bine ei nu stiu că sunt aşa) să îi articuleze pe participanţi.
Revenind la eveniment, totul s-a desfaşurat firesc, au participat vreo 3000 de oameni, nu au avut loc arestări şi se pare că această manifestare a devenit tradiţie având în vedere că se organizează din 2002.
Aşadar oameni relaxaţi(în ciuda temperaturilor de afară) care şi-au văzut de treburilor lor, chiar dacă nu aveau pantaloni pe ei. Voi aţi participa la un astfel de eveniment? Cât de deschişi sunteţi?